În toate dialogurile de până acum personajele au vorbit la persoana a II-a singular (tutuind). În limba maghiară, ca şi în limba română, în multe situaţii ne adresăm partenerului de dialog într-un mod mai formal. În această lecţie învăţăm despre aceste forme de politeţe.
Într-un exemplu din lecţia precedentă, am văzut propoziţia Te orvos vagy? (Eşti medic?). Probabil că nu am întreba un străin "Eşti medic?", mai degrabă am zice "Sunteţi medic?", sau "Dumneavoastră sunteţi medic?".
În limba română "dumneavoastră" este urmat de un verb la persoana a II-a plural (similar cu pronumele personal "voi"). Chiar dacă omitem pronumele "dumneavoastră", folosim verbul la persoana a II-a plural. De ex. "Veniţi în faţă!", "Sunteţi de aici?"
În limba maghiară, pronumele de politeţe care corespund pronumelui "dumneavoastră" sunt Ön la singular şi Önök la plural. Spre deosebire de limba română, cu aceste pronume de politeţe, verbul se foloseşte la persoana a III-a (singular, respectiv plural). Chiar dacă nu spunem explicit pronumele "Ön" sau "Önök", ne adresăm partenerului folosind verbul la persoana a III-a.
Dacă folosim verbul "a fi", aceleaşi reguli se aplică ca şi în cazul pronumelor personale ő, ők (el/ea, ei/ele) pe care le-am învăţat în lecţia trecută. Adică în multe cazuri omitem verbul "a fi".
În câteva dintre exemplele de mai sus, înţelesul depinde şi de intonaţie: A tanárnő mit csinál? poate însemna "Ce faceţi, doamnă profesoară?", dar şi "Ce face doamna profesoară?".
Mai există în afară de Ön/Önök două expresii de politeţe destul de des folosite:


Din punct de vedere gramatical aceste expresii de politeţe sunt destul de simple. Dificultatea constă în alegerea expresiei "corecte" în funcţie de situaţie, de vârsta şi sexul vorbitorilor, de gradul de rudenie sau de familiaritate etc. În loc să încercăm să descriem toate "regulile" posibile, menţionăm că de multe ori şi maghiarii au dificultăţi în alegerea adresării "corecte" şi "regulile" neoficiale se şi schimbă cu timpul. De exemplu, cu două generaţii în urmă, în majoritatea familiilor copiii se adresau părinţilor la persoana a III-a, dar azi, aproape toţi spunem părinţilor te (tu). În limba uzuală, ca o consecinţă a globalizării, se pare că folosim tot mai des "tu", uitând de formele de politeţe - un fenomen neagreat de purişti :)
Regula care merită deci învăţată este numai că în forma de politeţe folosim verbul la persoana a III-a.
Menţionăm o caracteristică neobişnuită a limbii maghiare legată de numele de persoane: atât în scris cât şi oral numele de familie precedă "prenumele". De ex. la "Kovács István", Kovács este numele de familie şi István "prenumele". O explicaţie detaliată găsim pe wikipedia. Dacă un nume maghiar apare într-un context de limbă engleză sau română, de multe ori se foloseşte ordinea "obişnuită" din aceste limbi, adică prenumele scris primul. Din această cauză pot apărea uneori confuzii.
În această lecţie am învăţat despre formulele de adresare şi despre ordinea numelor.
Ne-am gândit să recapitulăm cele învăţate până acum prin câteva dialoguri simple. Urmăriţi link-urile de mai jos. Probabil că majoritatea cuvintelor şi expresiilor vă vor fi cunoscute din lecţiile 1-3. Aceste videoclipuri nu le-am făcut noi, ele sunt disponibile liber pe internet. Textele sunt traduse în engleză.
1. Câteva dialoguri care folosesc şi adresarea politicoasă.| Comentarii prin Disqus |