de forum_vechi_Andrei_G » 19 Oct 2010, 00:51
Într-adevăr, şi "Hogy van?" se poate referi şi la o terţă persoană. Contextul spune despre ce e vorba exact. Dacă am vorbit despre o persoană care nu e prezentă, putem întreba despre ea ce mai face, cum se simte, tot cu "Hogy van?". Dacă însă mă întâlnesc cu cineva, îl salut şi-l întreb imediat "Hogy van?" e clar că mă refer la persoana lui.
În maghiară este pronumele "maga", plural "maguk", care se acordă tot la persoana a III-a, mai puţin politicos decât "ön, önök", care corespunde aproximativ cu "dumneata". "Dumnealui, dumneaei, dumneasa" nu au echivalent în maghiară (au avut, dar nu se mai folosesc), adică nu se foloseşte un pronume de politeţe pentru o persoană despre care se vorbeşte. "Ön, önök" este deci cel mai politicos, echivalent numai cu "dumneavoastră", care e invariabil, folosit şi la singular, şi la plural.
Într-adevăr, în multe privinţe maghiara are alte logică decât româna, dar faptul că ambele au pronume de politeţe de două grade diferite este o asemănare. În multe limbi, ca franceza sau cele slave este un singur pronume de politeţe, iar în altele, ca engleza, nu e niciunul.
Într-adevăr, şi "Hogy van?" se poate referi şi la o terţă persoană. Contextul spune despre ce e vorba exact. Dacă am vorbit despre o persoană care nu e prezentă, putem întreba despre ea ce mai face, cum se simte, tot cu "Hogy van?". Dacă însă mă întâlnesc cu cineva, îl salut şi-l întreb imediat "Hogy van?" e clar că mă refer la persoana lui.
În maghiară este pronumele "maga", plural "maguk", care se acordă tot la persoana a III-a, mai puţin politicos decât "ön, önök", care corespunde aproximativ cu "dumneata". "Dumnealui, dumneaei, dumneasa" nu au echivalent în maghiară (au avut, dar nu se mai folosesc), adică nu se foloseşte un pronume de politeţe pentru o persoană despre care se vorbeşte. "Ön, önök" este deci cel mai politicos, echivalent numai cu "dumneavoastră", care e invariabil, folosit şi la singular, şi la plural.
Într-adevăr, în multe privinţe maghiara are alte logică decât româna, dar faptul că ambele au pronume de politeţe de două grade diferite este o asemănare. În multe limbi, ca franceza sau cele slave este un singur pronume de politeţe, iar în altele, ca engleza, nu e niciunul.