Lecția 11

[Elena Cozma]

Da, vreau să continui învățarea. Și dacă ”Maghiara cu András” este următorul nivel, continuăm cu această serie de lecții.

V-am promis că vă răspund la întrebarea pe care mi-ați pus-o mai înainte: cum de m-am apucat să învăț limba maghiară ?
Explicația e simplă: mie îmi place foarte mult România și nu văd România fără limba maghiară, așa cum nu văd nici Republica Moldova fără limba rusă, deși statutul limbii ruse în RM este diferit de cel al limbii maghiare în România (dacă rușii din RM ar vorbi măcar pe jumătate la fel de bine limba română, precum o vorbesc maghiarii din România, noi, basarabenii, am fi foarte fericiți!)
La momentul la care am început să învăț limba maghiară, era dintr-o nevoie reală de-a o cunoaște, pentru că nu mă împăcam cu gândul să merg pe stradă, să aud oamenii salutându-se cu ”Jó napot kívánok!” sau ”Csókolom!” și să nu știu ce înseamnă; sau să merg la magazin, să mi se adreseze cu ”Poftiți! / Tessék!” și eu să înțeleg doar pe jumătate. Întotdeauna m-au impresionat și m-au interesat limbile care s-au vorbit în jurul meu, româna având, bineînțeles, prioritate.
Am început cu un manual foarte sumar, care nu-mi dădea mari speranțe de reușită (paradoxal, dar în librăriile din Târgu Mureș nu se găsesc cărți bune (cu gramatică cu tot) pentru studierea limbii maghiare, de aceea m-am și plâns mereu de lipsa acestora). Imaginați-vă, să vrei să înveți lb. rusă în RM și să n-ai din ce!
Apoi, fiind într-o permanentă căutare de surse, am descoperit, din întâmplare, site-ul ”Nebuló.ro”, pe care l-am găsit inedit, mult mai de calitate și foarte accesibil ca metodă de predare/învățare (într-un cuvânt, ceva foarte bun!).
M-am bucurat că mai există persoane care vor să învețe această limbă și, mai ales, persoane care vor să predea această limbă (vă mulțumesc încă o dată pe această cale, dumneavoastră și administratorilor site-ului, că aveți grijă ca acest lucru să se întâmple în condiții cât mai bune).
De aici a pornit totul. Am luat-o ca pe o oportunitate. Nu m-am așteptat să fie atât de grea, în rest, maghiara este o limbă foarte ok. Pentru mine e, în primul rând, o limbă foarte interesantă. Pe mine personal, maghiara m-a ordonat și m-a disciplinat (nu că aș fi fost foarte zăpăcită până acum, dar simt o diferență în felul meu de a fi).
S-ar putea să nu ajung niciodată la un nivel avansat de comunicare în limba maghiară, dar pentru mine, cel mai important este să pot citi în maghiară și să înțeleg ceea ce citesc (maghiara este prezentă și în literatura română, nu?).
De-a lungul acestor 11 lecții m-am stresat, m-am panicat, m-am frustrat, m-am descurajat, dar niciodată nu m-am gândit să renunț --- pentru că îmi place limba!

Dacă nu mai aveți întrebări, am să vă rog să-mi răspundeți la o întrebare pe care de mult tot voiam să v-o adresez, dar nu găseam momentul potrivit: atunci când ați alcătuit manualul, cum de v-ați gândit și la românii din Republica Moldova? (sper să nu fie o întrebare încuietoare)

[AndreiG]

Îți mulțumesc că mi-ai răspuns la întrebare. Mă bucur că cineva mai are pasiunea limbilor, pe care o am și eu, și te apreciez pentru perseverența pe care o ai.

Când am redactat Limba maghiară pentru tine, m-am gândit în felul următor: de ce n-ar dori și români din RM să meargă în Ungaria din diferite motive? Și dacă și ei vorbesc românește, iar editura Polirom difuzează și în RM, de ce n-ar avea un mijloc de învățare pe baza limbii române. Apropo, a apărut ediția a doua a cărții, cu corecturi și actualizări.

În legătură cu Maghiara cu András. Cursul este pentru începători, deci la început exercițiile îți vor fi ușoare, dar se recomandă acolo o activitate pe care o cred cea mai importantă și mai eficientă, reconstituirea dialogurilor și a exercițiilor în maghiară, pe baza traducerii în română. Spor la învățare în continuare!

[Elena Cozma]

Köszönöm szépen!