Exprimarea posesiei

Sufixele personale posesive

În maghiară, faptul că un lucru, o ființă, o persoană (desemnate prin termenul comun de obiect posedat) aparține cuiva sau la ceva, este indicat cu sufixe specifice la persoanele I, a II-a și a III-a, singular și plural, care corespund adjectivelor posesive din română, fiind folosite și în unele construcții în ale căror echivalente românești nu se folosește adjectivul posesiv. Sufixele personale posesive sunt cele aplicate exemplelor din tabelul de mai jos. Variantele lor se repartizează în funcție de sunetul final al cuvântului (vocală sau consoană) și de regulile armoniei vocalice:

Cuvinte terminate în vocală:

Cuvinte terminate în consoană:

* Pentru simplificare, aici se dă numai forma de masculin a echivalentului românesc.

Observații:

1. La cuvintele terminate în e, această vocală se schimbă în é. De asemenea, la cele terminate în a, aceasta se schimbă în á, de exemplu óra „ceas” > órám „ceasul meu”.

2. Toate cuvintele terminate în vocală primesc la persoana a III-a sufixele -(j)a/-(j)e (singular) și -(j)uk/-(j)ük (plural) în variantele lor cu consoana j. Cea mai mare parte a cuvintelor terminate în consoană au aceste sufixe în variantele fără j, dar sunt totuși multe care primesc și ele variantele cu j, ca cele terminate în vocală. Exemple: boltja „magazinul său”, családjuk „familia lor”, szomszédja „vecinul său”, filmjük „filmul lor”, tippje „sugestia sa”. Singura regulă fermă în această privință este că cuvintele terminate în c, cs, dzs, sz, z, s, zs, j, ny, ty, gy sau h primesc totdeauna o variantă fără -j-, iar cele în ch sau f – una cu -j-. În rest nu sunt reguli, ci numai tendințe, iar cuvintele care pot primi o variantă cu sau fără -j- nu sunt rare. De aceea, cuvintele trebuie învățate inclusiv cu forma lor de obiect posedat.

3. Pluralul obiectului posedat este marcat cu sufixul -i, care:

• nu este urmat de sufix personal posesiv la persoana a III-a: hajói „vapoarele sale”, orvosai „medicii săi”, képei „tablourile sale”;
• este urmat de sufixele personale la celelalte persoane: hajóim „vapoarele mele”, orvosaid „medicii tăi”, képeink „tablourile noastre”;
• se adaugă direct la cuvintele terminate în altă vocală decât i: hajóid „vapoarele tale”, cipői „pantofii săi”, leckéink „lecțiile noastre”;
• este precedat de sufixul personal posesiv de persoana a III-a singular la cuvintele terminate în consoană și la cele terminate în i: orvosaim „medicii mei” házaid „casele tale” sörei „berile sale”, kocsijaink „mașinile noastre”, biciklijeitek „bicicletele voastre”, filmjeim „filmele mele” szomszédjai „vecinii săi”.

Exemple în propoziții: Ez a házam „Aceasta e casa mea” (literal „Această -a casă-mea”), Munkácsi képei szépek „Tablourile lui Munkácsi sunt frumoase” (lit. „Munkácsi tablouri-sale frumoase”).

Sufixul -é al posesorului

Acest sufix corespunde cu desinența de genitiv din română, dar este aplicat posesorului numai în anumite construcții. Exemplu: Ez az autó az igazgatóé „Mașina aceasta este a directorului” (lit. „Această -a mașină director-lui”). Poate fi urmat de o desinență de complement: Látom Pisti biciklijét, de nem látom a Laciét „Văd mașina lui Pisti, dar nu o văd pe a lui Laci”, Telefonáltam Tibi családjának, de nem a Péterének is „I-am dat telefon familiei lui Tibi, dar nu și celei a lui Péter”.

Vezi mai jos, la ultimul subtitlu, construcțiile posesive tipice, dintre care una în care se folosește acest sufix.

Pronumele posesive:

Aceste pronume sunt totdeauna precedate de articol hotărât. Pronumele de politețe îndeplinesc funcția de pronume posesive prin adăugarea sufixului -é al posesorului, ca în cazul substantivelor: a magáé „al dumitale”, a magáéi „ai dumitale”, az öné „al dumneavoastră” (un posesor), az önéi „ai dumneavoastră” (un posesor), az önöké „al dumneavoastră” (mai mulți posesori), az önökéi „ai dumneavoastră” (mai mulți posesori).

Toate aceste pronume primesc desinențele de complemente: az enyémet „pe al meu” (acuzativ – complement direct), a tieidnek „alor tăi” (dativ – complement indirect de atribuire), az övékkel „cu al lor”, a magáéhoz „la al dumintale”, az övéitől „de la ai săi”.

Construcții posesive

Posesia se exprimă prin următoarele construcții:

1. Posesorul fără desinență + obiectul posedat prevăzut cu sufixul personal posesiv corespunzător persoanei (I, II, III) posesorului și numărului obiectului posedat (singular sau plural):

• Dacă posesorul este un substantiv comun, este în general prevăzut cu un determinant (articol, numeral cu valoare adjectivală, adjectiv nehotărât): az/egy/két/mindegyik asszony gyereke „copilul femeii / unei femei / a două femei / fiecărei femei” (lit. „-a/o/două/fiecare femeie copil-său”).
• Dacă posesorul este un pronume, inclusiv de persoana I sau a II-a, construcția este aceeași: a te söröd „berea ta” (lit. „-a tu bere-ta”). În acest caz, articolul hotărât este obligatoriu, determinând obiectul posedat. Posesorul poate să nu fie exprimat: a gyereke „copilul său”, a söröd „berea ta”. Pronumele personal servește numai la scoaterea în evidență a posesorului.
• Sufixul personal posesiv poate fi urmat de o desinență de complement: a söröddel „cu berea ta”, a gyerekéről „despre copilul său” (cu schimbarea e > é).

2. Posesorul cu desinența de dativ -nak/-nek + verbul van/nincs/lesz „a fi” + obiectul posedat cu sufixul personal posesiv corespunzător persoanei (I, II, III) posesorului și numărului obiectului posedat: Az asszonynak van gyereke „Femeia are copil” (lit. „-a femeie-ei este copil-său”), Azoknak nincs sörük „Aceia nu au bere” (lit. „Aceia-lor nu-este bere-lor”).

Posesorul poate fi exprimat și de un pronume personal format din desinența -nek și un sufix personal posesiv: Nekünk lesz házunk „Noi vom avea casă” (lit. „Nouă va-fi casă-noastră”). Și aici pronumele servește la scoaterea în evidență a posesorului.

3. Obiectul posedat fără sufix + posesorul cu sufixul -é (verbul van/nincs/lesz fiind omis): A gyerek az asszonyé „Copilul este al femeii” (lit. „-ul copil -a femeii”).

• În cazul mai multor obiecte posedate, la sufixul -é se adaugă marca pluralului -i: A gyerekek az asszonyéi „Copiii sunt ai femeii”.
• Posesorul poate fi exprimat și de un pronume posesiv: A gyerek az enyém „Copilul este al meu”, A gyerekek az övéik „Copiii sunt ai lor”.
• Dacă posesorul este exprimat de un altfel de pronume, primește sufixul -é, ca substantivele: Kié a gyerek? „Al cui e copilul?”
• Dacă posesorul nu este unic, sufixul -é se plasează după cel de plural: A ház a szomszédoké „Casa este a vecinilor”.
• Dacă posesorul este la rândul său obiect posedat, sufixul -é urmează după sufixul personal posesiv: A bolt a fivéremé „Magazinul este al fratelui meu”.

Exerciții:

Lecția 10, 2
Lecția 11, 2
Lecția 12, 2
Lecția 13, 3
Lecția 14, 3
Lecția 15, 2
Lecția 18, 5
Lecția 18, 6
Lecția 22, 7
Lecția 25, 5
Lecția 29, 4