Armonia vocalică

În maghiară, trăsăturile gramaticale ale cuvintelor, precum numărul la substantive, adjective, pronume și verbe, persoana la verbe și la pronume, modul și timpul la verbe, funcția de complement etc. sunt exprimate mai ales prin sufixe și desinențe. Sufixele de derivare sunt de asemenea foarte importante în formarea de cuvinte. Majoritatea acestor elemente au mai multe variante date de vocalele diferite pe care le au, pentru că trebuie să se armonizeze cu vocalele din cuvântul la care sunt adăugate. Aceasta înseamnă că sufixele și desinențele trebuie să aibă vocale cu același timbru (pentru simplificare, să fie din aceeași categorie) ca celelalte vocale ale cuvântului.

De regulă, un cuvânt maghiar conține vocale numai dintr-o anumită categorie. Prima cuprinde vocalele a, á, o, ó, u și ú, a doua – vocalele e, é, i, í, ö, ő, ü și ű. Sunt totuși și cuvinte care au vocale din ambele categorii, mai ales împrumuturi din alte limbi. Majoritatea sufixelor și desinențelor au două variante. Una are o vocală (uneori două) din prima categorie, care se aplică cuvintelor cu vocale din acea categorie, cealaltă are vocală/vocale din a doua categorie, pentru cuvintele care au acest tip de vocale. Dacă este vorba de un cuvânt care conține vocale din ambele categorii, de regulă i se adaugă variante de sufixe și de desinențe cu vocală din categoria a, á, o, ó, u, ú.

Unele sufixe și desinențe au și o a treia variantă, cu vocala ö, pentru cuvintele ale căror ultimă vocală este ö, ő, ü sau ű. În cazul cuvintelor compuse sunt luate în considerare vocalele ultimului component.

Regulile generale ale armoniei vocalice:

Aceste reguli sunt de aplicat în toate exercițiile referitoare la sufixele și desinențele de tot felul.