nebulo.ro :: Curs online de limba maghiara :: Lectii

Pronumele personale

Pronumele personale maghiare, în afară de cele de politețe, sunt én „eu”, te „tu”, ő „el, ea”, mi „noi”, ti „voi” și ők „ei, ele”.

Sunt două pronume de politețe, ambele de persoana a III-a: ön (plural önök), care corespunde cu „dumneavoastră”, și maga (plural maguk), care corespunde aproximativ cu „dumneata”. Exemple: Feldöntötte magát egy kocsi „Te-a doborât o mașină”, Úgy kellett magának! „Așa ți-a trebuit (dumitale)!”, Önnél van pénz? „Aveți bani la dumneavoastră?”

Pronumele maga este format de la rădăcina mag, cu sufixele personale posesive. Se folosește și ca pronume personal de întărire, putând chiar înlocui pronumele personal obișnuit: (én) magam „eu însumi” (Pentru simplificare, aici se dau echivalentele românești numai la masculin.), (te) magad „tu însuți, (ő) maga „el însuși”, (mi) magunk „noi înșine”, (ti) magatok „voi înșivă”, (ők) maguk „ei înșiși”. În plus, acest cuvânt este și pronume reflexiv: Látom magam(at) „Mă văd”, Főzök magamnak „Îmi gătesc”. Desinența de acuzativ nu este obligatorie pentru formele de persoana I și a II-a singular ale acestui pronume.

Există și un pronume personal numit „reciproc”, egymás: Szeretik egymást „Se iubesc (unul pe altul)”, Írnak egymásnak „Își scriu unul altuia”.

Pe când pronumele de politețe, cel reflexiv și cel reciproc îndeplinesc funcțiile de complemente indirecte și circumstanțiale ca și substantivele, adică cu desinențe care li se adaugă, celelalte pronume personale care au aceste funcții se formează de la desinențe de complemente și postpoziții, la care se adaugă sufixele personale posesive pentru obiectul posedat unic:

Caz/Bază	Pers. I sing.	Pers. a II-a sing.	Pers. a III-a sing.	Pers. I pl.	Pers. a II-a pl.	Pers. a III-a pl.
Nominativ	én „eu”	te „tu”	ő „el, ea”	mi „noi”	ti „voi”	ők „ei, ele”
Acuzativ [*-(e)t]	engem(et) „pe mine”	téged(et)	őt	minket	titeket	őket
Dativ (*-nak/-nek)*	nekem „mie”	neked	neki	nekünk	nektek	nekik
*-ba/-be*	belém*** „în mine”	beléd	belé	belénk	belétek	beléjük
*-ban/-ben*	bennem „în mine”	benned	benne	bennünk	bennetek	bennük
*-ból/-ből*	belőlem**** „din mine”	belőled	belőle	belőlünk	belőletek	belőlük
*-ért*	értem „pentru mine”	érted	érte	értünk	értetek	értük
*-hoz/-hez/-höz*	hozzám „la mine”	hozzád	hozzá	hozzánk	hozzátok	hozzájuk
*-nál/-nél*	nálam „la mine”	nálad	nála	nálunk	nálatok	náluk
*-ra/-re*	rám „pe mine”	rád	rá	ránk	rátok	rájuk
*-n/-on/-en/-ön*	rajtam***** „pe mine”	rajtad	rajta	rajtunk	rajtatok	rajtuk
*-ról/-ről*	rólam „de pe mine, despre mine”	rólad	róla	rólunk	rólatok	róluk
*-tól/-től*	tőlem „de la mine”	tőled	tőle	tőlünk	tőletek	tőlük
*-val/-vel*	velem „cu mine”	veled	vele	velünk	veletek	velük
*miatt*	miattam****** „din cauza mea”	miattad	miatta	miattunk	miattatok	miattuk

Note:

* Formele de acuzativ (complement direct) de persoana I și a II-a sunt neregulate. Totodată, la singular, desinența de acuzativ este facultativă, forma fără desinență fiind chiar mai frecventă decât cea cu -et. Numai formele de persoana a III-a sunt regulate.

** În coloana I a tabelului figurează desinențele de complemente și o postpoziție (ca exemplu) de la care se formează sau cărora le corespund pronume personale cu funcție de complemente indirecte și circumstanțiale.

*** Acest pronume nu provine direct de la desinența corespunzătoare, ci de la cuvântul lor de origine comun, substantivul bél „măruntaie, parte internă”.

**** Nici acest pronume nu provine direct de la desinența corespunzătoare, ci de la cuvântul lor de origine comun, tot bél, de la care provine și postpoziția belül „în interiorul”.

***** Acest pronume are drept bază un cuvânt vechi dispărut, neatestat, dar reconstituit, *rog „proximitate”. Ca desinență de complement îi corespunde -n/-on/-en/-ön, de la care nu s-a format pronume.

****** Acesta este doar un singur exemplu de pronume format de la o postpoziție. Sunt multe postpoziții de la care se pot forma pronume personale (vezi Postpoziții).

Ca și desinențele de complemente de loc, pronumele personale cu această funcție constituie serii triple ale căror componente diferă în funcție de tipurile de verbe cărora li se pot subordona:

• verbe care exprimă deplasarea spre locul respectiv;
• verbe care exprimă deplasarea dinspre locul respectiv;
• verbe care nu exprimă deplasarea sau care exprimă deplasarea în limitele locului respectiv.

Cu deplasare spre loc	Fără deplasare spre sau dinspre loc	Cu deplasare dinspre loc
*Belé* szúrta a kést „A înfipt cuțitul în el”	A kés benne* van* „Cuțitul este în el”	Kihúzza belőle* a kést* „Scoate cuțitul din el”
A testvérem eljött hozzám „Fratele meu a venit la mine”	A testvérem nálam* lakott* „Fratele meu a locuit la mine”	A testvérem elment tőlem „Fratele meu a plecat de la mine”
A gyerek alszik, tegyél rá takarót „Copilul doarme, pune o pătură pe el”	A takaró rajta* van* „Pătura este pe el”	Ne vedd le róla* a takarót!* „Nu lua pătura de pe el!”

Ca în cazul desinențelor respective, sensul local al acestor pronume este doar cel principal. Ele pot fi și complemente indirecte. Exemplu: Elolvastad a könyvet? Mit gondolsz róla? „Ai citit cartea? Ce crezi despre ea?”

Pentru a scoate în evidență aceste pronume, ele se compun cu pronumele personale în nominativ de aceeași persoană: énvelem „cu mine” (nu cu altcineva), őneki „lui, ei” (nu altcuiva), temiattad „din cauza ta” (nu a altcuiva).

Pronumelor personale formă neaccentuată în acuzativ de persoana a II-a și a III-a românești nu le corespund pronume în maghiară, ci desinențe personale verbale specifice, cele de la conjugarea numită „definită”, adică cu verbul având complement direct definit.