Pronume relative

Pronumele relative maghiare au forma pronumelor interogative, precedată de vocala a:

• Ami (de la mi? „ce?”) (plural amik) se referă în general la:

– noțiuni abstracte sau acțiuni: Nem tudnád legalább egyszer azt csinálni, amit anyád mond? „N-ai putea să faci măcar o dată ce-ți spune maică-ta?”;

– lucruri: Ő ette meg az egész csokit, amit vettél nekünk „El a mâncat toată ciocolata pe care ne-ai cumpărat-o”.

• Aki (de la ki? „cine?”) (plural akik) se referă la persoane: Ki az a nő, aki ott áll? „Cine este femeia care stă acolo?”

• Amelyik (de la melyik? „care?”) (plural amelyek) se referă la o persoană sau la un lucru considerat printre altele: Az a szék, amelyikre leült, nem kényelmes „Scaunul pe care v-ați așezat nu este confortabil”.

Pronumele relativ primește aceleași desinențe de complemente ca și substantivul, conform funcției pe care o are în propoziția pe care o introduce. De exemplu desinența de acuzativ -t/-et dacă este complement direct (primele două exemple), -re (ultimul exemplu) sau altă desinență dacă este alt tip de complement. Bineînțeles, nu primește nicio desinență dacă este la nominativ, fiind subiect (al treilea exemplu).

Cât despre construcția frazei în care se folosește un pronume relativ, acesta este adesea anticipat în propoziția principală de demonstrativul az, ca în primul exemplu. Conform normei ortografice maghiare, înaintea pronumelui relativ se pune totdeauna virgulă, ca și înaintea oricărui cuvânt care introduce o propoziție subordonată.

Exercițiu:

Lecția 37, 3