Verbul – condiționalul

Condiționalul prezent

Marca acestei forme verbale este sufixul cu variantele -(a)ná/-(e)né adăugat la rădăcina sau tema* verbului, în afară de persoana a III-a singular, conjugarea nedefinită (fără complement direct definit), la care variantele sunt -(a)na/-(e)ne. După marcă se adaugă desinențele personale. Variantele mărcii și desinențelor sunt în general în funcție de sunetele cu care se termină rădăcina/marca și de regulile armoniei vocalice.

Verbele cu rădăcina/terminată în vocală + consoană au marca -ná/-né, fără vocală de legătură. Exemple:

Conjugarea nedefinită:

Conjugarea definită:

Verbele cu rădăcina/tema terminată în două consoane au marca condinționalului adăugată cu vocala de legătură -a-/-e-. Exemple:

Observații:

• La persoana I singular, conjugarea nedefinită, sufixul marcă nu respectă regula armoniei vocalice, fiind -nék la toate verbele, fără a ține seama de celelalte vocale ale verbului.
• La persoanele I și a II-a plural, desinențele sunt aceleași la cele două conjugări.
• Verbul fürdik „a face baie” are particularitatea de a primi vocala ö înaintea consoanei finale a rădăcinii, la toate persoanele: fürödnék etc.

Verbe neregulate (forma de condițional prezent dată la persoana a III-a singular, conjugarea nedefinită)

Verbul kell „a trebui” are două forme sinonime la condițional prezent: kellene și kéne.

Și verbul corespunzător lui „a fi” are două forme, de la două rădăcini diferite: lenne și volna.

Verbe a căror consoană finală de rădăcină se schimbă în n:

eszik „a mânca”: enne
hisz „a crede”: hinne
iszik „a bea”: innna
megy „a merge”: menne
tesz „a pune”: tenne
vesz „a lua”: venne
visz „a duce”: vinne

Alte verbe:

alszik „a dormi”: aludna
fekszik „a fi culcat”: feküdne

Condiționalul trecut

Trecutul condiționalului este o formă compusă formată din verbul cu sens lexical la indicativ trecut și volna, unul din sinonimele verbului „a fi” la condițional prezent, persoana a III-a singular, ca verb auxiliar. La această formă, verbul cu sens lexical este cel care variază în număr și persoană, auxiliarul fiind invariabil. Ordinea acestora este de asemenea invariabilă:

Singura particularitate la condiționalul trecut este că verbul corespunzător lui „a fi” are această formă cu lett, foma de indicativ trecut a verbului lesz: lett volna „ar fi fost”. Alte exemple la condițional trecut: tettem volna „aș fi pus”, tudtam volna „aș fi știut, nem mentem volna el „n-aș fi plecat”, kellett volna „ar fi trebuit”, foglaltunk volna „am fi rezervat”.

______________________

* Tema verbului este constituită din rădăcina sa + cel puțin un sufix. De exemplu verbul énekel „a cânta” este format din rădăcina ének „cânt, cântec” și sufixul formator de verbe -el.

Exerciții:

Lecția 25, 3
Lecția 25, 4
Lecția 26, 2
Lecția 26, 3