Verbul – imperativ-conjunctivul

Limba maghiară nu distinge imperativul de conjunctiv ca formă, ci numai ca folosire. Ca formă corespunde mai îndeaproape conjunctivului prezent românesc, având toate formele personale.

Formare

Această formă verbală are în general ca marcă sufixul -j adăugată la rădăcina sau tema* verbului. Exemple la conjugarea nedefinită (fără complement direct definit):

La conjugarea definită (cu complement direct definit):

La persoana a II-a singular sunt două variante corecte.

Multe verbe prezintă o asimilare între sufixul -j al imperativ-conjunctivului și consoana finală a rădăcinii/temei verbului:

1. La verbele care au rădăcina/tema terminată în s, sz sau z, sufixul -j este complet asimilat de primele, prin urmare acestea devin lungi: keres „a căuta” > keressen, úszik „a înota” > ússzon, néz „a privi” > nézzen, reggelizik „a lua micul dejun” > reggelizzen. Aceasta face ca:

• la persoana I plural, conjugarea nedefinită, singura diferență între indicativ prezent și imperativ-conjunctiv să fie lungimea acestor consoane: keresünk „căutăm” – keressünk „să căutăm”, úszunk „înotăm” – ússzunk „să înotăm”, hozunk „aducem” – hozzunk „să aducem”;
• la conjugarea definită să fie forme personale comune pentru indicativ prezent și imperativ-conjunctiv:

– patru forme la verbele cu variante de desinență cu vocalelel a, á, o și u:

– o formă la verbele cu variante de desinență cu vocalele e, é și ü: keressük „îl/îi căutăm”, „să-l/-i căutăm”.

2. La verbele care au rădăcina/tema terminată în ít sau în consoană (alta decât sz) + t, marca devine -s, care asimilează t-ul în vorbire, ts pronunțându-se ca și „c” românesc în „ce/ci”, asimilare care nu este redată în scris: tanít „a învăța (pe cineva)” > tanítson, költ „a cheltui” > költsön.

3. La verbele care au rădăcina/tema terminată în vocală (alta decât í) + t, marca devine tot -s , care asimilează total t-ul și se lungește, ceea ce este redat și în scris: dolgoztat „a pune să lucreze” > dolgoztasson, fizet „a plăti” > fizessen.

4. La verbele care au rădăcina/tema terminată în szt, marca devine -sz, lungindu-se, iar t cade: fogyaszt „a consuma” > fogyasszon.

Un verb care are particularitatea de a primi o vocală înaintea consoanei finale a rădăcinii la toate persoanele imperativ-conjunctivului este fürdik „a face baie”: fürödjek etc.

Verbe neregulate

megy „a merge”: menjek, menj(él), menjen, menjünk, menjetek, menjenek
alszik „a dormi”: aludjak, aludj(ál), aludjon, aludjunk, aludjatok, aludjanak
fekszik „a fi culcat”: feküdjek, feküdj(él), feküdjön, feküdjünk, feküdjetek, feküdjenek
jön „a veni”: jöjjek, jöjj(él), jöjjön, jöjjünk, jöjjetek, jöjjenek. Formele jöjj(él), jöjjünk și jöjjetek, folosite atât cu valoarea de imperativ, cât și cu cea de conjunctiv, au formele sinonime gyere! „vino!, hai(de)!”, respectiv gyerünk! „să mergem!, haidem!” și gyertek! „veniți!, haideți!”, folosite numai ca imperative.

Imperativ-conjunctivul verbului corespunzător lui „a fi” este cel al verbului lesz: legyek, legyél/légy, legyen, legyünk, legyetek, legyenek.

Imperativ-conjunctivul următoarelor verbe seamănă cu cel al lui lesz:

• verbe care au ambele conjugări și două forme la persoana a II-a singular, la ambele conjugări:

• verbe care au ambele conjugări și o singură formă la persoana a II-a singular, conjugarea nedefinită:

Verbul hisz „a crede” are în plus particularitatea de a-l dubla pe gy:

Folosire

În propoziție subordonată, această formă verbală are în general funcția conjunctivului prezent românesc: Azt akarom, hogy maradjatok itt „Vreau să rămâneți aici”, Mondtam már, hogy ne labdázzatok itt „V-am mai spus să nu vă jucați cu mingea aici.

În propoziție independentă are funcție de imperativ, adică exprimă:

• la forma pozitivă, un ordin, un îndemn, un sfat: Várjatok! „Așteptați!”
• la forma negativă, o interdicție, un sfat de a nu face ceva: Ne mozogjon, se ne beszéljen! „Nu vă mișcați și (nici) nu vorbiți!”

De notat că, spre deosebire de celelalte moduri, la care cuvintele negative folosite sunt nem „nu” și se(m) „nici”, la imperativ-conjunctiv negația se realizează cu ne și se.

____________________________

* Tema unui verb se constituie din rădăcina sa + cel puțin un sufix. De exemplu verbul énekel „a cânta” este format din rădăcina ének „cântec” și sufixul de formare a verbelor -el.

** Pentru simplificare, aici echivalentele românești se dau numai la masculin.

*** Formă folosită la verbele tranzitive, în cazul când subiectul este de persoana I, iar complementul direct de persoana a II-a.

Exerciții:

Lecția 23, 4
Lecția 23, 5
Lecția 24, 2
Lecția 24, 3
Lecția 24, 4