Verbul – indicativul trecut

Formare

În exemplele de mai jos, la persoana a III-a singular, conjugarea nedefinită (fără complement direct definit), persoană la care nu există desinență personală (altfel spus, la care desinența este 0), se poate vedea marca trecutului, un sufix adăugat la rădăcina (uneori tema*) verbului:

Marca trecutului are mai multe variante în funcție de sunetul sau sunetele cu care se termină rădăcina/tema verbului și de regulile armoniei vocalice.

1. Varianta -t se folosește la:

• verbele cu rădăcina/tema terminată în l, r, j, ly, n sau ny – exemplul 1;
• unele verbe cu rădăcina/tema terminată în d, în general precedat de a sau e – exemplul 2.

2. Variantele -ott, -ett sau -ött, în funcție de regulile armoniei vocalice, sunt prezente:

• la toate persoanele verbelor a căror rădăcină/temă se termină:

– în două consoane – exemplul 3;
– în vocală lungă + t – exemplul 4;
– în vocală scurtă + t, în cazul verbelor monosilabice – exemplul 5;

• numai la persoana a III-a singular:

– a verbelor a căror rădăcină/temă se termină în p, b, k, g, gy, m, f, v, s, sz sau z – exemplul 6;
– a verbelor a căror rădăcină/temă se termină în vocală scurtă + t, în cazul verbelor plurisilabice – exemplul 8.
– a unor verbe a căror rădăcină/temă se termină în d – exemplul 7;

Marca trecutului este urmată de desinențe personale la celelalte persoane decât a III-a singular. Sunt două serii de variante, în funcție de regulile armoniei vocalice. La conjugarea nedefinită, acestea sunt cele din tabelul de mai jos:

Iată și desinențele la conjugarea definită (cu complement direct definit):

Observații:

• La persoana I singular, desinențele sunt aceleași la cele două conjugări.
• La conjugarea nedefinită se folosește aceeași variantă a mărcii de trecut la toate persoanele.
• La conjugarea definită, toate verbele au desinență la persoana a III-a singular.

Verbe cu particularități

Unele verbe pierd vocala dinaintea consoanei finale a rădăcinii la persoana a III-a singular, conjugarea nedefinită:

ellenőriz „a controla”: ellenőrzött
érez „a simți”: érzett
mozog „a se mișca”: mozgott

Alte verbe primesc o vocală înaintea consoanei finale a rădăcinii la celelalte persoane decât a III-a singular:

fürdik „a face baie”: fürödtem, fürödtél, fürödtünk, fürödtetek, fürödtek

Verbe neregulate

Van „a fi” are o rădăcină diferită de cea de la prezent, dar care nu se schimbă în cursul conjugării, iar desinențele sunt regulate: voltam, voltál, volt, voltunk, voltatok, voltak. Spre deosebire de prezent, formele sale de persoana a III-a nu sunt omise când este verb copulativ: A film szép „Filmul e frumos”, dar A film szép volt „Filmul a fost frumos”.

Megy „a merge” are rădăcina men- la toate persoanele trecutului: mentem, mentél, ment, mentünk, mentetek, mentek.

Alszik „a dormi” are rădăcina alud-: aludtam etc.

Fekszik „a fi culcat” are rădăcina feküd-: feküdtem etc.

La verbele jön „a veni”, tesz „a pune”, vesz „a lua”, hisz „a crede” și visz „a duce”, ultima consoană a rădăcinii se schimbă în -tt-: jöttem, tettem, vettem, hittem, vittem.

Verbele eszik „a mânca” și iszik „a bea” au două rădăcini la trecut, diferite de cele de la prezent: ev-, respectiv iv- la persoana a III-a singular, ett-, respectiv -itt la celelalte persoane (ettem, evett; ittam, ivott).

Folosirea trecutului

Maghiara are o singură formă de indicativ trecut. Nuanțele exprimate în română de diversele timpuri trecute sunt redate în maghiară prin prezența sau absența unor prefixe verbale, în asociere cu contextul. Prefixele verbale au în general funcția de a exprima caracterul încheiat, de exemplu momentan al acțiunii, prin urmare, verbul cu prefix corespunde în general verbului românesc la perfect compus sau la mai mult ca perfect, iar verbul maghiar fără prefix – imperfectului. Exemple: Éppen ebédeltem, amikor eljött hozzám Tibi „Tocmai luam prânzul când a venit la mine Tibi; Már megebédeltem, amikor eljött hozzám Tibi „Luasem deja prânzul când a venit la mine Tibi”; Tibi mindig akkor jött hozzám, amikor ebédeltem „Tibi venea la mine totdeauna când luam prânzul”. De fapt lucrurile sunt mai complexe. Verbul maghiar fără prefix poate corespunde și verbului românesc la perfect compus, de exemplu în cazul verbelor folosite cu complement direct nedefinit: Vettem egy kocsit „Am cumpărat o mașină” (vezi și Prefixe verbale).

____________________

* Tema unui verb se constituie din rădăcina sa + cel puțin un sufix. De exemplu tanít „a învăța pe cineva, a preda” este o temă formată din rădăcina tan „(ansamblu de lucruri ce constituie o) învățătură” + sufixul formator de verbe -ít. Cu alt sufix formator de verbe, de la aceeași rădăcină există tanul „a învăța” (pentru sine).

** Pentru simplificare, aici se dau echivalentele românești numai la imperfect. În realitate, indicativul trecut maghiar poate corespunde și altor timpuri trecute ale indicativului românesc.

Exerciții:

Lecția 15, 1
Lecția 16, 1
Lecția 28, 3