Curs online de limba maghiară.
Curs de limba maghiară > Verbul – indicativul prezent
Verbul – indicativul prezent
La verbele regulate, această formă are la bază rădăcina verbului, cea care se găsește în dicționare, sau tema* acestuia, la care se adaugă desinențe personale specifice. Vocalele acestora se armonizează cu celelalte vocale ale verbului (vezi Armonia vocalică). De aici rezultă trei variante de desinențe (cu caractere aldine în tabele). Pronumele personale se folosesc numai pentru a scoate în evidență persoana, deoarece aceasta reiese foarte bine din desinențe. Iată trei exemple de conjugare dintre verbele regulate de tipul cel mai frecvent:
Această categorie de verbe se caracterizează prin absența desinenței (sau desinență 0) la persoana a III-a singular, dar mai este una, mai restrânsă, care are desinența -ik la această persoană și, la majoritatea acestor verbe, desinența -om, -em sau -öm la persoana I singular. Exemple: játszik „a (se) juca” – játszom „(mă) joc”, érkezik „a sosi” – érkezem „(eu) sosesc”, öltözik „a se îmbrăca” – öltözöm „mă îmbrac”**. În aceste două categorii de verbe sunt și din acelea care nu au desinența -sz la persoana a II-a singular, cele a căror rădăcină se termină în s, în sz sau în z. Acestea au la persoana a II-a singular desinența -ol, -el sau -öl. Exemple de asemenea verbe sunt olvas „a citi” – olvasol „citești”, tesz „a pune” – teszel „pui” și öltözik „a se îmbrăca” – öltözöl „te îmbraci”. O trăsătură importantă a sistemului verbal maghiar este existența a două categorii de conjugare, prin urmare a două serii de desinențe. Verbele prezentate mai sus sunt la conjugarea fără complement direct definit, pe scurt conjugarea nedefinită. Aceasta este cea a verbelor intranzitive și a celor tranzitive când nu au complement direct sau când au complement direct nedefinit. Cealaltă conjugare este a verbelor tranzitive atunci când au complement direct definit, pe scurt conjugarea definită. Ca exemple, iată verbele prezentate la început, de data aceasta la conjugarea definită:
Observații referitoare la desinențe: 1. La conjugarea definită, toate verbele au desinență la persoana a III-a singular. 2. Verbele care au desinența -om/-em/-öm la conjugarea nedefinită au aceeași desinență și la conjugarea definită: játszom egy szerepet „joc un rol” și játszom a szerepemet „îmi joc rolul”. 3. Verbele care la conjugarea nedefinită au desinența -ol/-el/-öl la persoana a II-a singular, posedă la conjugarea definită aceeași desinență ca celelalte verbe: olvasol egy könyvet „citești o carte”, olvasod a könyvet „citești cartea”. 4. La aceleași verbe ca la punctul 3, consoana finală de rădăcină s, sz sau z asimilează consoana j a desinențelor care au această inițială, iar s, sz și z se lungesc (se dublează în scris): olvassa a könyvet „citește cartea”, játsszák a szerepüket „(ei/ele) își joacă rolul”, főzzük az ebédet „preparăm prânzul”. 5. La conjugarea definită, desinențele anticipă sau reiau complementul direct, prin urmare au și funcția îndeplinită în română de pronumele personale formă neaccentuată în acuzativ de persoana a III-a („îl, o, îi, le”), dar fără să distingă numărul complementului direct. Exemplu: – Énekeled az éneket? – Nem, fütyülöm „– Cânți cântecul? – Nu, îl fluier”. 6. Și pronumele personale formă neaccentuată în acuzativ de persoana a II-a românești („te, vă”) își au corespondentul lor maghiar în desinența -lak/-lek, dar tot fără distincție de număr și folosită numai cu verbul la persoana I singular: várlak „te/vă aștept”, nézlek „(eu) te/vă privesc”. Negarea verbului se face cu cuvântul negativ nem „nu”, plasat înaintea sa. Exemplu: Szilvia énekel „Szilvia cântă” → Szilvia nem énekel „Szilvia nu cântă”. Un verb negat cu nem se poate repeta și nega de data aceasta cu alt cuvânt negativ, sem „nici”: Én sem énekelek „Nici eu nu cânt”. Și în maghiară, în acest caz se poate omite verbul a doua oară: Én sem „Nici eu”. Verbe cu particularităția) Verbele cu rădăcina/tema terminată în vocală lungă + t sau în două consoane au la indicativ prezent unele forme personale diferite de cele ale verbelor celor mai tipice: • desinența -asz/-esz la persoana a II-a singular, conjugarea nedefinită; Exemple:
b) Unele verbe cu desinența -ik la persoana a III-a singular au la conjugarea nedefinită, persoana I singular, desinența -ok/-ek/-ök, atipică pentru această categorie de verbe: futballozik – futballozok „joc fotbal” biciklizik – biciklizek „(eu) merg cu bicicleta”, eltűnik – eltűnök „(eu) dispar”. c) Unele verbe pierd la unele persoane vocala dinaintea consoanei finale a rădăcinii, înaintea desinențelor care încep cu vocală: • exemplu pentru verbe cu rădăcina terminată în s, sz sau z – érez „a simți”: – conjugarea nedefinită: érzek, érzel, érzünk; • exemplu pentru verbe cu rădăcina terminată în altă consoană – mozog „a se mișca”: mozgok, mozgunk. Verbe neregulate van „a fi” La indicativ prezent, acest verb are următoarele forme:
La negativ, la persoana a III-a, acest verb are două forme la singular și două la plural constituite din cuvinte diferite de forma afirmativă, câte unul la fiecare număr incluzând sensul „nici”. Exemple în propoziții: Péter nincs Budapesten „Péter nu e la Budapesta”; Acest verb mai are particularitatea ca la indicativ prezent, în calitate de verb copulativ să fie prezent la persoanele I și a II-a, dar obligatoriu omis la persoana a III-a: A feleségem orvos, és én is orvos vagyok „Soția mea este medic, și eu de asemenea sunt medic” (literal „-a soție-mea medic, și eu de-asemenea medic sunt”) Ezek a virágok drágák „Florile acestea sunt scumpe” (lit. „Aceste -le flori scumpe”). megy „a merge”: megyek, mész, megy, megyünk, mentek, mennek jön „a veni”: jövök, jössz, jön, jövünk, jöttök, jönnek alszik „a dormi”: • conjugarea nedefinită: alszom, alszol, alszik, alszunk, alszotok, alszanak fekszik „a fi culcat”: fekszem, fekszel, fekszik, fekszünk, fekszetek, fekszenek ____________________ * Tema verbului este formată din rădăcină + cel puțin un sufix. ** Multe verbe care sunt reflexive în română nu sunt la fel și în maghiară. *** Pentru simplificare, aici se dau echivalentele românești numai la masculin. Exerciții:Lecția 2, 1 |
Comentarii şi întrebări |