Verbe formate prin sufixare

De la alte verbe

De la un verb, prin sufixare se formează în general un alt verb care păstrează sensul lexical al verbului bază, dar îi schimbă ceea ce se numește modalitatea acțiunii. Verbul derivat are toate formele modale și temporale ale verbului bază.

-hat/-het

Acest sufix, numit „potențial”, exprimă faptul că acțiunea verbului este posibilă, dar posibilitatea ei nu depinde de subiect, ci îi este exterioară, acțiunea este permisă. Exemple:

Megkérhetlek valamire? „Pot să te rog ceva?” (în sensul „Îmi este permis să ...?”)
Elviheted a könyvet „Poți lua cartea” (subînțeles „pentru că este permis”).

Sufixul se adaugă la rădăcina verbului sau la alt sufix.

Verbele cu particularități și neregularități sunt în general aceleași ca la modurile verbale, la formele temporale simple. Astfel, verbul fürdik „a face baie” primește vocala ö înaintea consoanei finale a rădăcinii: fürödhet „a putea face baie”. La verbele neregulate propriu-zise, consoana finală a rădăcinii cade:

alszik „a dormi”: alhat
eszik „a mânca”: ehet
fekszik „a fi culcat”: fekhet
hisz „a crede”: hihet
iszik „a bea”: ihat
jön „a veni”: jöhet
lesz „a fi”: lehet
megy „a merge”: mehet
tesz „a pune”: tehet
vesz „a lua”: vehet
visz „a duce”: vihet

-at/-tat/-et/-tet

Este un sufix numit „factitiv”. Se folosește pentru a exprima faptul că acțiunea verbului bază nu este efectuată de subiectul însuși, ci că acesta pune pe altcineva s-o efectueze:

• Variantele de sufix -at/-et se folosesc cu majoritatea rădăcinilor monosilabice și cu cele terminate în două consoane: adat „a pune să se dea”, mosat „a da la spălat”, nézet „a da să se privească”, várat „a face să aștepte”, zárat „a pune să se închidă”, játszat „a pune să cânte (la un instrument)”, mondat „a face să spună”, választat „a face să aleagă”.

• Variantele -tat/-tet se aplică în general rădăcinilor polisilabice terminate în vocală + consoană și celor monosilabice terminate în vocală + t: csináltat „a pune să se facă”, kerestet „a face să se caute”, láttat „a face să se vadă”.

Verbele neregulate pierd consoana finală a rădăcinii:

alszik „a dormi”: altat „a face să doarmă”
eszik „a mânca”: etet „a da să mănânce, a hrăni”
fekszik „a fi culcat”: fektet „a culca”
hisz „a crede”: hitet „a face să creadă”
iszik „a bea”: itat „a da să bea, a adăpa”
tesz „a pune”: tetet „a face să pună”
vesz „a lua”: vetet „a face să ia”
visz „a duce”: vitet „a face să ducă”

Verbele jön „a veni”, van/volt/lesz „a fi” și megy „a merge” nu au derivat factitiv.

Substantivul care îl denumește pe cel care face efectiv acțiunea primește desinența -val/-vel: Varratok magamnak egy szép öltönyt egy jó szabóval „Îmi dau la cusut un costum frumos la un croitor bun”, Lemosatom a kocsimat az öcsémmel „Îl pun fratele meu mai mic să-mi spele mașina”.

-gat/-ogat/-get/-eget/-öget

Acest sufix se adaugă verbelor pentru a exprima faptul că acțiunea este făcută din timp în timp și/sau în mod superficial, că este neînsemnată sau că este repetată la intervale scurte. Exemple: csókol „a săruta” > csókolgat „a da săruturi mici repetate”, ír „a scrie” > írogat „a scrie din când în când, ca amator”, eszik „a mânca” > eszeget „a ciuguli, a mânca în cantități mici”, üt „a lovi” > ütöget „a da mici lovituri repetate”.

Cu acest sufix s-au format și verbe care nu diferă de verbele bază prin modalitatea acțiunii, ci prin sensul lexical mai mult sau mai puțin depărtat de cel al verbelor bază. Exemple: beszél „a vorbi” > beszélget „a sta de vorbă”, mos „a spăla” > mosogat „a spăla vasele”, lát „a vedea” > látogat „a vizita”, kér „a cere” > kéreget „a cerși”, tart „a ține” > tartogat „a ține în rezervă”.

După cele trei sufixe prezentate mai sus, desinențele prezintă unele diferențe față de cele adăugate direct la rădăcină:

• Toate verbele primesc sufixele și desinențele care urmează în general o vocală scurtă + t. De exemplu:

– Verbele care au, fără un astfel de sufix, desinența -ol/-el/-öl la indicativ prezent, persoana a II-a singular, vor avea, după un asemenea sufix, desinența -sz: olvasol „citești” – olvashatsz „poți citi” – olvastatsz „pui să se citească” – olvasgatsz „citești din când în când”.
– La verbele la care, fără un astfel de sufix, j-ul inițial al desinențelor de la indicativ prezent, conjugarea definită (cu complement direct definit), este asimilat de consoana finală a rădăcinii, cu un astfel de sufix, acest j este restabilit: húzza „îl/o/îi/le trage” – húzhatja „îl/o/îi/le poate trage” – húzatja „face să îl/o/îi/le tragă” – húzogatja „îl/o/îi/le trage puțin și repetat”.
– La verbele care au, fără un astfel de sufix, marca -j- a modului imperativ-conjunctiv neasimilată, cu un astfel de sufix, marca devine -s-, care asimilează t-ul final al sufixului: beszéljek „să vorbesc” – beszélhessek „să pot vorbi” – beszéltessek „să fac să vorbească” – beszélgessek „să stau de vorbă”.

• Verbele cu -ik la indicativ prezent, persoana a III-a singular, pierd această desinență: dolgozik „lucrează” – dolgozhat „poate lucra” – dolgoztat „pune la lucru” – dolgozgat „lucrează rar, puțin, superficial”.

De la substantive

Sufixul -z(ik)/-oz(ik)/-az(ik)/-ez(ik)/-öz(ik) formează multe verbe al căror sens este „a face o acțiune legată de ceea ce denumește cuvântul bază”:

• de la nume de obiecte: labda „minge” > labdázik „a se juca cu mingea”, autó „mașină” > autózik „a merge, a circula cu mașina”, bicikli „bicicletă” > biciklizik „a merge, a circula cu bicicleta”;
• de la substantive din domeniul alimentației: vacsora „cină” > vacsorázik „a cina”, sör „bere” > sörözik „a bea bere”;
• de la nume de sporturi: sakk „șah” > sakkozik „a juca șah”, futball > futballozik „a juca fotbal”, kosárlabda > kosárlabdázik „a juca baschet”, tenisz > teniszezik „a juca tenis”;
• de la alte substantive: internet > internetezik „a naviga pe internet”, program > programoz „a programa” (în informatică).

De la adjective

Sufixul -ít dă verbului derivat sensul „a face să aibă caracteristica exprimată de cuvântul bază”. Dacă adjectivul se termină în a sau în e, această vocală cade la adăugarea sufixului. Exemple: édes „dulce” > édesít „a îndulci”, tiszta „curat” > tisztít „a curăța”, gyenge „slab” (ca forță) > gyengít „a slăbi”.

Exerciții:

Lecția 17, 6
Lecția 21, 1
Lecția 31, 2
Lecția 33, 1
Lecția 36, 2