Trecutul are o marcă specifică, sufixul -t (cu variantele -ott/-ett/-ött) adăugat la forma de bază a verbului. -t este varianta de sufix pentru formele de bază terminate în una din consoanele l, r, j, ly, n și ny, precedată de o vocală, și pentru cele care se termină în d precedat de a sau e: tanult „a învățat / învăța”, várt „a așteptat / aștepta”, kívánt „a dorit / dorea”, maradt „a rămas / rămânea”. La sufixul de trecut se adaugă desinențele personale, cu variante impuse de regulile armoniei vocalice. Nici la trecut, persoana a III-a singular nu are desinență. Iată modele de verbe regulate la trecut, conjugarea nedefinită, cu variantele posibile de sufix (cu roșu) și desinențele (cu albastru).

De acum înainte, la verbele noi, voi indica și sufixul de trecut + desinența persoanei I singular, precum și sufixul de trecut la persoana a III-a singular.

Verbul van „a fi” are o rădăcină aparte la trecut, care se conjugă ca verbul tanul „a învăța”: voltam, voltál, volt, voltunk, voltatok, voltak „am fost / eram”, „ai fost / erai” etc. Spre deosebire de prezent, la trecut acest verb nu este omis obligatoriu la persoana a III-a. Se spune A film szép „Filmul e frumos”, dar A film szép volt „Filmul a fost frumos”; A sütemények jók „Prăjiturile sunt bune”, dar A sütemények jók voltak „Prăjiturile au fost bune”.

Sunt de asemenea neregulate la trecut verbele:

• jön „a veni”: jöttem, jöttél, jött, jöttünk, jöttetek, jöttek;

• tesz „a pune”: tettem, tettél, tett, tettünk, tettetek, tettek;

• vesz „a lua, a cumpăra”: vettem, vettél, vett, vettünk, vettetek, vettek.

Observați că, dacă cuvântul are sufix personal posesiv, desinența aceasta, ca și celelalte de complemente, este adăugată după acel sufix. De exemplu, cuvântul tanáraimmal este format astfel: substantivul tanár + sufixul personal posesiv de persoana a III-a singular -a + sufixul de plural al obiectelor posedate -i + sufixul personal posesiv de persoana I singular -m + desinența -val cu v asimilat de m.