nebulo.ro :: Curs online de limba maghiara :: Lectii

22. (huszonkettedik) lecke

22 huszonkettő

Ismétlés

Recapitulare

1. Verbul

În ultimele șase lecții ați făcut cunoștință cu infinitivul și cu două timpuri ale indicativului: trecutul și viitorul.

a) Infinitivul

Infinitivul se formează cu sufixul -ni aplicat tuturor verbelor. El nu diferă după caracterul definit sau nedefinit al complementului său direct. Folosirea sa se deosebește de cea a infinitivului din română prin faptul că în general exprimă o acțiune subordonată efectuată de același subiect ca cel al verbului care îl subordonează. În acest caz, infinitivul din maghiară corespunde în general conjunctivului din română. Exemplu: Ki akarok menni „Vreau să ies”.

Infinitivul din maghiară are particularitatea de a primi desinențe personale care coincid cu sufixele care exprimă persoana posesorului. Acestea se folosesc atunci când verbul la infinitiv este subordonat unui verb impersonal, și când subiectul său trebuie precizat. Comparați:

Oda kell menni. „Trebuie mers / să se meargă acolo.”
obligație generală

Oda kell mennem. „Trebuie să merg acolo.”
obligația unui subiect precizat

Sufixul infinitivului urmat de sufixele personale posesive ia următoarele forme: -nom/-nem/-nöm, -nod/-ned/-nöd, -nia/-nie, -nunk/-nünk, -notok/-netek/-nötök, -niuk/-niük. Se vede că vocala i a sufixului de infinitiv cade în majoritatea acestor forme.

b) Trecutul indicativului

Marca trecutului este sufixul -t/-ott/-ett/-ött adăugat la rădăcina sau tema verbului:

-t este varianta pentru rădăcinile/temele terminate în vocală + -l, -r, -j, -ly, -n sau -ny, precum și pentru majoritatea celor în a/e + d: tanul „a învăța” > tanult, vár „a aștepta” > várt, kíván „a dori” > kívánt, marad „a ramâne > maradt.
Verbele a caror rădăcină/temă se termină în două consoane au variantele -ott/-ett/-ött la toate persoanele, de exemplu játszik „a (se) juca” > játszottam, játszott; tetszik „a plăcea” > tetszettem, tetszett. Aceleași variante se aplică și la rădăcinile/temele terminate în vocală lungă + t, de exemplu tanít „a învăța (pe cineva), a preda” > tanítottam, tanított.
Unele verbe au -ott/-ett/-ött numai la persoana a III-a singular, de exemplu lakik „a locui” > laktam, lakott; olvas „a citi” > olvastam, olvasott; bemutat „a prezenta” > bemutattam, bemutatott; köhög „a tuși” > köhögtem, köhögött.

Desinențele trecutului sunt:

conjugarea nedefinită: -am/-em, -ál/-él, ø (lipsa desinenței), -unk/-ünk, -atok/-etek, -ak/-ek;
conjugarea definită: -am/-em, -ad/-ed, -a/-e, -uk/-ük, -átok/-étek, -ák/-ék și -alak/-elek. Ultima este rezervată cazului când subiectul este de persoana I singular, iar complementul direct de persoana a II-a singular sau plural: titeket vártalak „pe voi vă așteptam”, szerettelek téged „te-am iubit.

Maghiara are o singură formă de trecut. Nuanțele exprimate în română de diversele timpuri ale trecutului se exprimă în maghiară prin context, eventual asociat cu prezența sau absența prefixelor verbale. Prefixele verbale pot avea funcția de a exprima caracterul încheiat, de exemplu momentan al acțiunii, deci verbul cu prefix la trecut poate corespunde verbului românesc la perfect compus sau la mai mult ca perfect, iar verbul maghiar fără prefix – imperfectului. Exemple: Éppen ebédeltem, amikor eljött hozzám Tibi „Tocmai luam prânzul când a venit Tibi la mine”; Már megebédeltem, amikor eljött hozzám Tibi „Luasem deja prânzul când Tibi a venit la mine”; Tibi mindig akkor jött hozzám, amikor ebédeltem „Tibi venea totdeauna la mine când luam prânzul”. Însă în anumite contexte, verbul maghiar fără prefix corespunde verbului românesc la perfect compus (exemplu: Vettem egy kocsit „Am cumpărat o mașină”, iar verbul cu prefix se traduce uneori cu imperfectul: Szilvia mindig elhozta a gitárját, amikor hozzám jött „Szilvia își aducea totdeauna ghitara când venea la mine”.

c) Viitorul

O acțiune poate fi plasată în viitor cu ajutorul verbului la prezent, de exemplu dacă este prevăzut cu un prefix: Elmegyek „Plec”. Viitorul poate fi exprimat de asemenea cu un adverb ce desemneaza un moment din viitor și verbul la prezent: Holnap utazom „Mâine călătoresc”. Un adverb specific pentru viitor, care nu precizează momentul, este majd: Majd szólok neked „O să te anunț”.

Forma de viitor propriu-zisă este compusă din verbul auxiliar fog la prezent și infinitivul verbului de folosit la viitor:

conjugarea nedefinită: utazni fogok / fogsz / fog / fogunk / fogtok / fognak „voi / vei / va / vom / veți / vor călători”;
conjugarea definită: látni fogom / fogod / fogja / fogjuk / fogjátok / fogják a templomot „voi / vei / va / vom / veți / vor vedea biserica.

Locul auxiliarului este după infinitiv dacă în propoziție nu este altă parte scoasă în evidență decât verbul: Utazni fogok Erdélyben „Voi călători prin Ardeal”. Auxiliarul se plasează înaintea infinitivului în cazul contrar: Erdélyben fogok utazni „Prin Ardeal voi călători”.

Numai verbul corespunzător lui „a fi” are o formă simplă de viitor, de fapt un verb aparte, lesz. Se conjugă ca verbele tesz „a pune” și vesz „a lua” la prezent: leszek, leszel etc. Spre deosebire de van, acest verb nu este omis la persoana a III-a: Pisti mérnök „Pisti este inginer”, dar Pisti mérnök lesz „Pisti va fi inginer”.

2. Prefixul verbal

În afară de ceea ce am menționat la punctul 1, mai sunt și alte detalii de precizat despre prefixele verbale.

Pâna aici ați întâlnit prefixele meg-, be-, el-, le-, haza- și körül-. În general, prefixele verbale provin din adverbe. Cele pe care le-ați întâlnit, în afara lui meg-, sunt la origine adverbe de loc și își păstrează uneori sensul inițial, cel de a exprima direcția unor verbe care implică deplasarea. Astfel, be- exprimă faptul de a intra, el- îndepărtarea, le- coborârea, haza înseamnă „acasă (la sine)”, körül este și o postpoziție care înseamnă „în jurul”. În această calitate, prefixele pot schimba sensul unor verbe. De la megy „a merge”, de exemplu, se formeaza bemegy „a intra”, elmegy „a pleca”, lemegy „a coborî” etc.

Prefixele verbale au, cum s-a văzut, funcția de a exprima caracterul încheiat al acțiunii (numită „funcție perfectivă”) și, pe lângă aceasta, își păstrează mai mult sau mai puțin sensul concret, în funcție de verbul cu care se folosesc. De exemplu el- are sensul său concret în elmegy, dar numai funcție perfectivă în elolvasta a könyvet „a citit cartea (în întregime)”. Prefixul meg- are numai funcție perfectivă.

Uneori, prefixul verbal trebuie detașat de verb. Prefixul fiind folosit cu un infinitiv, auxiliarul de viitor sau verbul care subordonează infinitivul se interpun între prefix și infinitiv dacă nu există parte a propoziției scoasă în evidență prin accentuare mai puternică în vorbire și plasare înaintea verbului: El fogom olvasni ezt a könyvet „Voi citi cartea asta”, dar Ezt a könyvet fogom elolvasni „Cartea asta o voi citi”. La prezent și la trecut, procedeul de scoatere în evidență implică fenomenul invers. Dacă nu există parte a propoziției scoasă în evidență, prefixul nu se detașează: Elolvasom ezt a könyvet „O să citesc cartea asta” (aici verbul cu prefix este la prezent, însă exprimă o acțiune viitoare), dar dacă există parte a propoziției scoasă în evidență, prefixul se detașeaza și se plasează după verb: Ezt a könyvet olvasom el „Cartea asta o s-o citesc”.

3. Pluralul

Acum putem sintetiza cunoștințele despre marca pluralului substantivelor, adjectivelor și pronumelor de persoana a III-a (în afara pronumelui posesiv). Aceasta este sufixul -(vocală)k cu cinci variante care se repartizează în funcție de:

• ce parte de vorbire este cuvântul;
• sunetul final (vocală sau consoană) al cuvântului;
• regulile armoniei vocalice:

	Variante de sufix	Categorii de cuvinte	Exemple
1	-k	substantivele terminate în vocală	órák „ore”, leckék* „lecții”, erdők „păduri”
		pronumele terminate în vocală	ők „ei, ele”
		adjectivele terminate în a, e sau ó	tiszták „curați”*, feketék* „negri”, olcsók „ieftini”
2	-ok	majoritatea substantivelor terminate în consoană, cu vocale numai dintre a, á, o, ó, u și ú, sau dintre acestea și dintre e, é, i, í, ö, ő, ü și ű	kabátok „paltoane”, múzeumok „muzee”
		pronumele terminate în consoană, cu vocale numai dintre a, á, o, ó, u și ú, sau dintre acestea și dintre e, é, i, í, ö, ő, ü și ű	azok „aceia”
		unele adjective terminate în consoană, cu vocale numai dintre a, á, o, ó, u și ú, sau dintre acestea și dintre e, é, i, í, ö, ő, ü și ű	nagyok „mari”, vastagok „groși”
3	-ek	substantivele terminate în consoană, cu vocale numai dintre e, é, i, í, ö, ő, ü și ű	képek „tablouri”
		pronumele terminate în consoană, cu vocale numai dintre e, é, i, í, ö, ő, ü și ű	ezek „aceștia”
		adjectivele terminate în consoană, cu vocale numai dintre e, é, i, í, ö, ő, ü și ű	szükségesek „necesari”
		adjectivele terminate în i, celelalte vocale ale lor fiind dintre e, é, i, í, ö, ő, ü și ű	régiek „vechi”
		adjectivele terminate în ő sau în ű	kitűnőek „excelenți”, könnyűek „ușori”
4	*-ök*	substantivele terminate în consoană, cu ö, ő, ü sau ű în ultima silabă	mérnökök „ingineri”
4	*-ök*	pronumele terminate în consoană, cu ö, ő, ü sau ű în ultima silabă	önök „dumneavoastră”
5	-ak	adjectivele terminate în i, celelalte vocale ale lor fiind dintre a, á, o, ó, u și ú, sau dintre acestea și dintre e, é, i, í, ö, ő, ü și ű	kíváncsiak „curioși”
		adjectivele terminate în ú	lassúak „lenți”
		unele adjective terminate în consoană, cu vocale numai dintre a, á, o, ó, u și ú, sau dintre acestea și dintre e, é, i, í, ö, ő, ü și ű	alacsonyak „scunzi”, piszkosak „murdari”
		unele substantive terminate în consoană, cu vocale numai dintre a, á, o, ó, u și ú, sau dintre acestea și dintre e, é, i, í, ö, ő, ü și ű	házak „case”, urak „domni”, halak „pești”, poharak „pahare”

* La adăugarea lui -k, a-ul final se schimbă în á, iar e-ul final în é.

** Pentru simplificare, echivalentul românesc al adjectivului este dat numai la masculin.

4. Desinențe de complemente

a) Desinența complementului direct

Putem deja sintetiza cunoștințele despre desinența complementului direct. Aceasta este totdeauna cea a cazului acuzativ, cu cinci variante care se repartizează după cum urmează:

	Variante de desinență	Categorii de cuvinte	Exemple
1	-t	substantivele, pronumele și adjectivele la singular terminate în vocală	a fiút „pe băiat”, kit? „pe cine?”, jót „bun”
1	-t	substantivele și pronumele la singular terminate în una din consoanele l, r, j, ly, n, ny, s, sz, z și zs	a tanárt „pe profesor”, a fiatalembert „pe tânăr”, azt „pe acela”
2	-ot	majoritatea substantivelor la singular terminate în altă consoană decât l, r, j, ly, n, ny, s, sz, z și zs, sau în două consoane, cu vocale numai dintre a, á, o, ó, u și ú, sau dintre acestea, plus dintre e, é, i, í, ö, ő, ü și ű	a családot „familia”, a borsot „piperul”, a múzeumot „muzeul”
2	-ot	unele adjective la singular terminate în altă consoană decât l, r, j, ly, n, ny, s, sz, z și zs, sau în două consoane, cu vocale numai dintre a, á, o, ó, u și ú, sau dintre acestea, plus dintre e, é, i, í, ö, ő, ü și ű	vastagot „gros”, nagyot „mare”
3	-et	substantivele și adjectivele la singular terminate în altă consoană decât l, r, j, ly, n, ny, s, sz, z și zs, sau în două consoane, cu vocale dintre e, é, i, í, ö, ő, ü și ű	a gyereket „pe copil”, a filmet „filmul”, szépet „frumos”
		substantivele, pronumele și adjectivele la plural, cu vocale dintre e, é, i, í, ö, ő, ü și ű	ingeket „cămăși”, ezeket „pe aceștia”, szépeket „frumoși”
		adjectivele la comparativ, la singular și la plural, cu vocale numai dintre e, é, i, í, ö, ő, ü și ű	szebbet „mai frumos”, régibbeket „mai vechi”
		substantivele cu sufix personal posesiv, la singular și la plural, cu vocale numai dintre e, é, i, í, ö, ő, ü și ű	a gyerekemet „pe copilul meu”, a nővéreidet „pe surorile tale”
4	*-öt*	substantivele la singular terminate în altă consoană decât l, r, j, ly, n, ny, s, sz, z și zs, cu ö, ő, ü sau ű în ultima silabă	a mérnököt „pe inginer”
5	-at	substantivele, pronumele și adjectivele la plural, cu vocale dintre a, á, o, ó, u și ú, sau dintre acestea, plus dintre e, é, i, í, ö, o, ü și ű	tortákat „torturi”, zoknikat „șosete”, azokat „pe aceia”, tisztákat „curați”
		adjectivele la comparativ, cu vocale numai dintre a, á, o, ó, u și ú, sau dintre acestea, plus dintre e, é, i, í, ö, ő, ü și ű	olcsóbbat „mai ieftin”, tisztábbat „mai curat”
		substantivele cu sufix personal posesiv, la singular și la plural, cu vocale numai dintre a, á, o, ó, u și ú, sau dintre acestea, plus dintre e, é, i, í, ö, ő, ü și ű	a tanáromat „pe profesorul meu”, a munkásaikat „pe muncitorii lor”
		unele adjective la singular terminate în consoană, cu vocale numai dintre a, á, o, ó, u și ú, sau dintre acestea și dintre e, é, i, í, ö, ő, ü și ű	alacsonyat „scund”, piszkosat „murdar”
		unele substantive la singular	a házat „casa”, az urat „pe domn”, halat „pește”, a poharat „paharul”

b) Alte desinențe de complemente

În afară de desinența complementului direct, ați mai întâlnit până aici urmatoarele desinențe de complemente:

-ra/-re „pe”, -n/-on/-en/-ön „pe”, -ról/-ről „de pe”;
-ba/-be, „în”, -ban/-ben „în”;
-hoz/-hez/-höz „la”, -nál/-nél „la”;
-nak/-nek, desinența complementului indirect în dativ;
-val/-vel „cu”.

În cazul desinențelor al căror sens principal este local, există câte două care corespund aceleiași prepoziții din română: una pentru complementele ale căror verbe regente implică deplasarea către locul respectiv, cealaltă pentru cele ale căror verbe nu implică o asemenea deplasare. Comparați:

A szekrényre teszem a könyvet „Pun cartea pe dulap”	↔	A könyv a szekrényen van „Cartea este pe dulap”

Bemegyünk az étterembe. „Intrăm în restaurant”	↔	Az étterem*ben* ülünk „Ședem în restaurant”

A novérem*hez* utazom „Călătoresc la sora mea”	↔	A novérem*nél* lakom „Locuiesc la sora mea”

În afară de sensul lor principal, aceste desinențe pot avea și alte sensuri, formând complemente indirecte corespunzătoare celor românești cu prepoziții. De exemplu -ról/-ről are sensul „de pe (o suprafață)”, dar poate însemna și „despre”: Leveszem a könyvet a szekrényről „Iau cartea de pe dulap”, dar A szekrényről beszélek „Despre dulap vorbesc”.

La contactul dintre aceste desinențe cu cuvintele la care se adaugă, apar deseori fenomene de asimilare. Astfel, consoana inițială a lui -val/-vel este asimilată de consoana care o precede: a családdal „cu familia”, a beteggel „cu bolnavul”, az asszonnyal „cu femeia”. Consoana inițială a tuturor desinențelor asimilează z-ul demonstrativelor ez și az, inclusiv când acestea constituie ultimul component al unor pronume compuse: erre „pe acesta”, arra „pe acela” (cu deplasare); ebbe „în acesta”, abba „în acela” (cu deplasare); ebben „în acesta”, abban „în acela” (fără deplasare); ehhez „la acesta”, ahhoz „la acela (cu deplasare); ennél „la acesta”, annál „la acela” (fără deplasare); ugyanennek „aceluiași (de aici)”, ugyanannak „aceluiași (de acolo)”. Cu desinența -val/-vel însă, aceste pronume au două variante corecte. Într-una din ele, asimilarea se produce invers, v-ul asimilând z-ul: evvel / ezzel „cu acesta”, avval / azzal „cu acela”.

5. Pronume personale

Ați învățat în lecțiile precedente forma de complement direct (acuzativ) a pronumelor personale și faptul că, pentru a exprima complemente indirecte și circumstanțiale, se folosesc desinențe de asemenea complemente, la care se adaugă sufixele personale posesive.

Funcție	Pers. I sg.	Pers. a II-a sg.	Pers. a III-a sg.	Pers. I pl.	Pers. a II-a pl.	Pers. a III-a pl.
Subiect	én „eu”	te „tu”	ő „el/ea”	mi „noi”	ti „voi”	ők „ei/ele”
Complement direct	engem(et) „pe mine”	téged(et)	őt	minket	titeket	őket
-nek*	nekem „mie”	neked	neki	nekünk	nektek	nekik
-ben	bennem „în mine”	benned	benne	bennünk	bennetek	bennük
-hoz	hozzám „la mine”	hozzád	hozzá	hozzánk	hozzátok	hozzájuk
-nál	nálam „la mine”	nálad	nála	nálunk	nálatok	náluk
-ra	rám „pe mine”	rád	rá	ránk	rátok	rájuk
-ról	rólam „despre mine”	rólad	róla	rólunk	rólatok	róluk
-vel	velem „cu mine”	veled	vele	velünk	veletek	velük

* Desinențe de la care se formează pronume personale în funcție de complement indirect sau circumstanțial.

Observații:

Pronumele personale în acuzativ de persoanele I și a II-a se formează neregulat, pe când cele de persoana a III-a se formează ca substantivele și adjectivele în acuzativ.
Complementele expimate prin pronumele de politețe ön și önök se formează ca cele exprimate prin substantive și adjective: önt „pe dv. (singular)”, önnek „dv. (dativ)”, önben „în dv.” etc.
Pronumele formate de la desinențele de complemente indirecte și circumstanțiale au aceleași sensuri ca desinențele respective aplicate substantivelor. Exemple: – Miért tetted a kávét a könyvre? – Leveszem róla. „– De ce ai pus ceașca pe carte? – O iau de pe ea.”, Elolvastad a könyvet? Mit gondolsz róla? „Ai citit cartea? Ce crezi despre ea?”
Pronumele formate de la -hoz și -nál prezintă aceeași diferență ca substantivele cu aceste desinențe, prima implicând deplasarea către locul respectiv, a doua neimplicând-o.

6. Exprimarea posesiei

Pâna aici ați întâlnit mai multe construcții care exprima posesia. Acestea sunt:

1. Posesorul fără sufix + obiectul posedat prevăzut cu sufixul personal corespunzător: az asszony gyereke „copilul femeii” (literal, [-a femeie copil-său]). Dacă posesorul este de persoana I sau a II-a, pronumele personal servește la a-l scoate în evidență: az én gyerekem „copilul meu propriu”, a te gyereked „copilul tău propriu”, az ő gyereke „copilul său propriu”, a mi gyerekünk „copilul nostru propriu”, a ti gyereketek „copilul vostru propriu”, az ő gyerekük „copilul lor propriu”. De notat că în această construcție, pronumele de persoana a III-a plural nu are forma ők, ci ő, ca la singular.

2. Posesorul cu sufixul -nak/-nek + verbul van „a fi” + obiectul posedat prevăzut cu sufixul personal corespunzător: Az asszonynak van gyereke „Femeia are copil (lit. [-a femeie este copil-său]). Și în această construcție se poate folosi pronumele personal pentru a scoate în evidență posesorul: nekem van gyerekem „eu am copil”, neked van gyereked „tu ai copil” etc.

3. Obiectul posedat fără sufix + posesorul cu sufixul -é, verbul van fiind omis: A gyerek az asszonyé „Copilul este al femeii” (lit. [-ul copil -a femeie-al]). Ați văzut de asemenea că două sau mai multe obiecte posedate se exprimă cu sufixele personale posesive ce cuprind marca pluralului -i: -im/-aim/-eim „mei/mele”, -id/-aid/-eid „tăi/tale”, -i/-ai/-ei „săi/sale”, -ink/-aink/-eink „noștri/noastre”, -itok/-itek/-aitok/-eitek „voștri/voastre”, -ik/-aik/-eik „lor”.

7. Sufixe și desinențe

Ați putut constata că în maghiară rădăcina unui cuvânt poate fi urmată de mai multe sufixe. Pentru simplificare, numesc „sufix” o parte de cuvânt situată după rădăcină, care poate fi urmată de alt sufix sau de o desinență.

Ați întâlnit două categorii de sufixe:

1. Sufixe care, adăugate cuvântului, formează un cuvânt nou, de alt tip sau de același tip ca și cuvântul de bază:

-s/-os/-as/-es/-ös formează adjective din substantive: szilva „prună” > szilvás „cu prune”, nő „femeie” > nős „însurat”.
-né se adaugă numelor de familie sau de ocupații, pentru a desemna soția: Fehér > Fehérné „doamna Fehér”, igazgató „director” > igazgatóné „soția directorului”.
-n/-an/-en formează adverbe din adjective: olcsó > olcsón „ieftin”, kíváncsi > kíváncsian „curios”, teljes > teljesen „complet”.
Sufixe formatoare de verbe: -ul/-ül (nős „însurat” > nősül „a se însura”), -zik/-ozik/-azik/-ezik/-özik (sakk „șah” > sakkozik „a juca șah”).

2. Sufixe ce exprimă categorii gramaticale:

timpul trecut al verbelor: -t/-ott/-ett/-ött [vártam „(eu) am așteptat”, játszottak „au jucat”];
infinitivul verbelor: várni „a aștepta”;
pluralul substantivelor și adjectivelor: -k/-ok/-ak/-ek/-ök (fiúk „băieți”, szépek „frumoși/frumoase”);
persoana posesorului unui obiect (sufixele personale posesive): -m/-om(-am)/-em/-öm, -d/-od(-ad)/-ed/-öd, -ja/-je/-a/-e, -nk/-unk/-ünk, -tok/-tek/-tök/-otok/-atok/-etek/-ötök, -juk/-jük/-uk/-ük (házam „casa mea”, biciklitek „bicicleta voastră”);
pluralul obiectului posedat: -i (házaim „casele mele”, bicikliitek „bicicletele voastre”);
posesorul: -é (a tanáré „al/a profesorului”);
comparativul: -bb/-abb/-ebb [kisebb „mai mic(ă)”, magasabb „mai înalt(ă)”].

Desinențele pe care le-ați întâlnit sunt cele ale complementelor (vezi mai sus punctul 3) și cele care exprimă persoana verbului: vártál „ai așteptat”, látom „îl/o/îi/le văd”, tanulnom kell „trebuie să învăț”, várnia kell „trebuie să aștepte”.

Ordinea în care o rădăcină este urmată de celelalte părți ale cuvântului este de regulă următoarea: unul sau mai multe sufixe din prima categorie + unul sau mai multe sufixe din a doua categorie + desinență. Exemple:

megnősültem „m-am însurat”: prefixul meg- + rădăcina nő „femeie” + sufixul formator de adjective -s + sufixul formator de verbe -ül + sufixul marcă a trecutului -t + desinența personală -em;
gyerekeimnek „copiilor mei”: rădăcina gyerek + sufixul personal posesiv cuprinzând sufixul de plural al obiectelor posedate -eim + desinența de dativ -nek;
szilvásokkal „cu din cei/cele cu prune”: rădăcina szilva „prună” + sufixul formator de adjective -s + sufixul de plural -ok + desinența de complement -val (cu asimilarea lui v de către k);
piszkosabbakat „mai murdari/murdare” (la acuzativ): rădăcina piszok „murdărie” (cu căderea lui o) + sufixul formator de adjective -os + sufixul de comparativ -abb + sufixul de plural -ak + desinența de acuzativ -at.

O excepție de la această regulă este că în cazul adverbelor la gradul comparativ derivate din adjective, sufixul de comparativ precede sufixul formator de adverbe. De exemplu, kellemesebben „(în mod) mai plăcut” se formează astfel: adjectivul kellemes „plăcut” + sufixul de comparativ -ebb + sufixul formator de adverbe -en.

Gyakorlatok

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.

Akasztófajáték (Pentru a-l accesa, aveți nevoie de un program de decomprimare. După ce ați facut clic pe legătură, alegeți „Deschide”, apoi deschideți folderul care apare, și în final deschideți fișierul „index”.)

Kirándulásjáték (Același procedeu ca pentru jocul precedent.)

Pagina principală: curs online de limba maghiară | Lecţii

Comentarii şi întrebări

Alfabet/Pronunţie
Ábécé/Kiejtés

Lecţii/Leckék
Fă cunoştinţă cu limba maghiară!

Lecţii/Leckék
Maghiara cu András

Vocabular/Szókincs

Comunicare
Kommunikáció

Gramatică
Nyelvtan

Linkuri utile
Hasznos linkek

Jocuri
Játékok