7. (hetedik) lecke / Lecția 7 7 hét / șapte

 

Ismétlés Recapitulare

 

1. Verbul

 

Ați făcut deja cunoștință cu toate formele personale la indicativ prezent ale unei categorii de verbe regulate. Acestea sunt de trei tipuri, în funcție de vocalele pe care le conțin și cu care se armonizează desinențele lor personale. Forma de bază a verbului este cea de persoana a III-a singular a indicativului prezent, fără desinență la majoritatea verbelor. Iată exemple pentru cele trei tipuri de verbe:

 

maradok rămân
maradsz rămâi
marad rămâne
maradunk rămânem
maradtok rămâneți
maradnak rămân

 

beszélek vorbesc
beszélsz vorbești
beszél vorbește
beszélünk vorbim
beszéltek vorbiți
beszélnek vorbesc

 

köhögök tușesc
köhögsz tușești
köhög tușește
köhögünk tușim
köhögtök tușiți
köhögnek tușesc

 

1. gyakorlat / Exercițiul 1

 

Până aici ați întâlnit un singur verb neregulat, van „a fi”:

 

vagyok sunt
vagy ești
van este
vagyunk suntem
vagytok sunteți
vannak sunt

 

Acest verb are particularitatea de a fi omis obligatoriu la persoana a III-a singular și plural a indicativului prezent atunci când este asociat cu un nume predicativ (exemple: Tibi egyetemista „Tibi e stundent”, Feri és Péter tanulók „Feri și Péter sunt elevi”), dar este prezent în alte situații: Tibi itt van „Tibi e aici”, Feri és Péter ott vannak „Feri și Péter sunt acolo”.

 

2. gyakorlat / Exercițiul 2

3. gyakorlat / Exercițiul 3

 

2. Articolele

 

În maghiară sunt două articole hotărâte, a și az. Cum această limbă nu cunoaște genurile gramaticale, articolele hotărâte nu diferă prin gen, ci numai după sunetul (consoană sau vocală) cu care începe cuvântul de după articol: a telefon „telefonul”, az iskola „școala”.

Singurul articol nehotărât este egy, folosit atunci când vorbitorul are în gând faptul că este vorba de o singură ființă sau un singur lucru: egy fiú „un băiat”, egy lány „o fată”.

 

4. gyakorlat / Exercițiul 4

 

3. Pronume

 

Ați întâlnit până aici principalele pronume personale: én „eu”; te „tu”; ő „el, ea”; mi „noi”; ti „voi”; ők „ei, ele”.

Ați cunoscut și pronumele demonstrative ez „acesta/ăsta, aceasta/asta” și az „acela/ăla, aceea/aia”.

Au apărut și pronumele interogative ki? „cine?” și mi? „ce?”, precum și pronumele nehotărâte valami „ceva” și minden „tot(ul)”.

 

4. Pluralul

 

Semnul pluralului la substantive, adjective și pronume este în mod obișnuit sufixul -k: tanulók „elevi”; k „buni, bune”; ők „ei, ele”.

 

5. gyakorlat / Exercițiul 5

 

5. Acuzativul (complementul direct)

 

Substantivul la acuzativ, cu funcția de complement direct, are desinența -t. Ea se aplică substantivelor, adjectivelor și pronumelor: Tibit „pe Tibi”; Látok egy hajót „Văd un vapor”; a kicsit „pe cel mic / cea mică”; őt „pe el/ea”; ezt „pe acesta/aceasta; azt „pe acela/aceea; kit? „pe cine?”; Mit látsz? „Ce vezi?”

 

6. gyakorlat / Exercițiul 6

 

6. Topica în propoziție

 

Ați putut observa că în maghiară locul diferitelor părți de propoziție este uneori același, alteori diferit față de cel din română. Regula generală este că partea de propoziție pe care vrem s-o scoatem în evidență se rostește cu un accent mai puternic decât celelalte. În plus, dacă este predicatul, acesta ocupă primul loc (Szép az erdő „E frumoasă pădurea”), iar dacă este altă parte, se plasează înaintea predicatului, fără alt cuvânt între ele: Tibi beszélTibi (este cel care) vorbește”, Egy sört fizetekO bere plătesc”. Regula aceasta este mai generală decât în română: Ő ott van „El/Ea este acolo” (cuvânt cu cuvânt [El/Ea acolo este]).

 

1. teszt / Testul 1

2. teszt / Testul 2



Pagina principală: curs online de limba maghiară | Lecţii




Comentarii şi întrebări