1. Verbul

Ați făcut deja cunoștință cu toate formele personale la indicativ prezent ale unei categorii de verbe regulate. Acestea sunt de trei tipuri, în funcție de vocalele pe care le conțin și cu care se armonizează desinențele lor personale. Forma de bază a verbului este cea de persoana a III-a singular a indicativului prezent, fără desinență la majoritatea verbelor. Iată exemple pentru cele trei tipuri de verbe:

1. gyakorlat / Exercițiul 1

Până aici ați întâlnit un singur verb neregulat, van „a fi”:

Acest verb are particularitatea de a fi omis obligatoriu la persoana a III-a singular și plural a indicativului prezent atunci când este asociat cu un nume predicativ (exemple: Tibi egyetemista „Tibi e stundent”, Feri és Péter tanulók „Feri și Péter sunt elevi”), dar este prezent în alte situații: Tibi itt van „Tibi e aici”, Feri és Péter ott vannak „Feri și Péter sunt acolo”.

2. gyakorlat / Exercițiul 2

3. gyakorlat / Exercițiul 3

2. Articolele

În maghiară sunt două articole hotărâte, a și az. Cum această limbă nu cunoaște genurile gramaticale, articolele hotărâte nu diferă prin gen, ci numai după sunetul (consoană sau vocală) cu care începe cuvântul de după articol: a telefon „telefonul”, az iskola „școala”.

Singurul articol nehotărât este egy, folosit atunci când vorbitorul are în gând faptul că este vorba de o singură ființă sau un singur lucru: egy fiú „un băiat”, egy lány „o fată”.

4. gyakorlat / Exercițiul 4

3. Pronume

Ați întâlnit până aici principalele pronume personale: én „eu”; te „tu”; ő „el, ea”; mi „noi”; ti „voi”; ők „ei, ele”.

Ați cunoscut și pronumele demonstrative ez „acesta/ăsta, aceasta/asta” și az „acela/ăla, aceea/aia”.

Au apărut și pronumele interogative ki? „cine?” și mi? „ce?”, precum și pronumele nehotărâte valami „ceva” și minden „tot(ul)”.

4. Pluralul

Semnul pluralului la substantive, adjective și pronume este în mod obișnuit sufixul -k: tanulók „elevi”; jók „buni, bune”; ők „ei, ele”.

5. gyakorlat / Exercițiul 5

5. Acuzativul (complementul direct)

Substantivul la acuzativ, cu funcția de complement direct, are desinența -t. Ea se aplică substantivelor, adjectivelor și pronumelor: Tibit „pe Tibi”; Látok egy hajót „Văd un vapor”; a kicsit „pe cel mic / cea mică”; őt „pe el/ea”; ezt „pe acesta/aceasta; azt „pe acela/aceea; kit? „pe cine?”; Mit látsz? „Ce vezi?”

6. gyakorlat / Exercițiul 6

6. Topica în propoziție

Ați putut observa că în maghiară locul diferitelor părți de propoziție este uneori același, alteori diferit față de cel din română. Regula generală este că partea de propoziție pe care vrem s-o scoatem în evidență se rostește cu un accent mai puternic decât celelalte. În plus, dacă este predicatul, acesta ocupă primul loc (Szép az erdő „E frumoasă pădurea”), iar dacă este altă parte, se plasează înaintea predicatului, fără alt cuvânt între ele: Tibi beszél „Tibi (este cel care) vorbește”, Egy sört fizetek „O bere plătesc”. Regula aceasta este mai generală decât în română: Ő ott van „El/Ea este acolo” (cuvânt cu cuvânt [El/Ea acolo este]).

1. teszt / Testul 1

2. teszt / Testul 2